Represiunea ca unica solutie legala reprezinta un faliment al responsabilitatii adulte. A te multumi sa inchizi tineri delincventi, pentru mai mult sau mai putin timp, mai devreme sau mai tarziu inseamna a amana o problema care se va agrava. Pe de alta parte, postura angelica ce neaga necesitatea stoparii unei alunecari spre delincventa, intelegand aici mijloace coercitive, intarzie orice posibilitate de a actiona pe termen lung asupra problemei de fond.



A nu sanctiona reprezinta o forma de nonasistenta a persoanei aflate in pericol.



Este evident ca trebuie sanctionat actul delincvent pe care il poate comite un minor, trebuie, de asemenea, sa-1 ajuti sa iasa din sistemul care 1-a condus la acest act. Sanctiunea fara educatie nu serveste la nimic. Represiunea nu e o solutie. Minorii care comit un act de delincventa trebuie sa fie confruntati cu o sanctiune sociala. Sanctiunea nu e insa decat o fateta a raspunsului, cealalta fiind, bineinteles, educatia.



E important ca fiecare sistem sa enunte cu claritate scopul educativ al detentiei si ca personalul sa-1 priveasca pe acesta ca fiind la fel de important ca si asigurarea securitatii. Idealul il constituie realizarea unei identitati intre functia de supraveghetor si cea de educator. Obstacolul il reprezinta perceptia potrivit careia supraveghetorul indeplineste doar functii penibile, obscure: perchezitii, supraveghere, chei. Vechea formatie a gardienilor de penitenciar punea accent pe securitate, si mai putin pe dialog, indrumare, gestionarea problematicii violentei, a conflictelor, munca in parteneriat cu tot ce inseamna social, medical sau educativ pentru resocializare. In prezent, elevii scolilor de administratie penitenciara primesc o formatie psihologica si relationala mult mai buna comparativ cu vechiul supraveghetor.



Influenta educativa a elevilor asupra minorilor se poate concretiza prin invatarea unor modele comportamentale, a unor modalitati de adresare, prin tinuta vestimentara, prestanta, prin discreditarea unor atitudini neconforme cu regulamentul, diminuarea unor tensiuni, incurajarea comportamentelor dezirabile. In literatura de specialitate sunt descrise mai multe forme de influenta sociala: imitatia, normalizarea, conformismul, influenta minoritara, obedienta. Avand in vedere faptul ca elevii scolii si minorii delincventi dispun practic de aceleasi conditii de viata si au posibilitatea sa relationeze si sa comunice in derularea experimentului, imitatia si conformismul pot fi principalele forme de influenta sociala. In conditiile in care comportamentul primului serveste ca indiciu pentru comportamentul celui din urma.