Pornind de la versul lui Holderlin, in prima parte a conferintei Ana Blandiana a vorbit despre faptul ca istoria nu a fost niciodata propice poeziei si, implicit, despre rezistenta prin cultura in perioada comunista. Verbul „a rezista” are doua sensuri in limba romana: a opune rezistenta, pe de-o parte, si a supravietui, a ramane in viata, pe de alta parte, iar atunci cand este asociat cu ideea de cultura, trimite la al doilea sens, deoarece cultura are mai mult de-a face cu supravieturea decat cu lupta, cu supravietuirea unei mentalitati colective. Supravietuirea prin cultura incerca de fapt sa contracareze efectele comunismului asupra celor mai profunde „celule” ale subconstientului colectiv.

Intrebarea ramane insa daca rezistenta prin cultura de dinainte de ’89 a putut tine locul unei rezistente politice, care la noi nu s-a articulat. Conform Anei Blandiana, raspunsul este afirmativ: da, a tinut locul, insa „ceea ce s-a facut in plan cultural nu compenseaza si nu scuza ceea ce nu s-a facut in plan politic.” Lipsa solidaritatii poporului roman poate explica de ce a existat la noi doar o rezistenta prin cultura, o astfel de actiune „aflata la jumatatea drumului dintre rezistenta politica explicita si neant”.

Un moment emotionant al discursului scriitoarei a fost cel in care a vorbit despre sala dedicata poeziei in inchisoarea Sighet - devenita Muzeu Memorial -, ai carei pereti sunt acoperiti de versuri. Poeziile compuse de catre detinuti erau transmise celor din inchisoare prin intermediul codului Morse. Detinutii le memorau, pentru a le transcrie apoi pe hartie atunci cand vor fi terminat anii grei de detentie. In acest fel s-au pastrat multe versuri si, dupa ’90, au fost publicate nenumarate volume de poezii scrise in inchisori, unele dintre ele cu autor anonim sau chiar cu autor atribuit gresit. La Sighet, rezistenta prin poezie reprezenta chiar o supravietuire la propriu, o lupta impotriva nebuniei.

In final, Ana Blandiana a cautat sa raspunda intrebarii lui Holderlin, „La ce bun poetii in vremuri de restriste?”, subliniind ca „poetii sunt cei care, intr-o lume a raului si a uratului, lupta sa tina aprinsa flacara binelui si a frumosului si fac din poezie o arma impotriva urii”.

Prima parte a conferintei s-a incheiat cu un moment muzical compus din trei lucrari de Johann Sebastian Bach – Preludiu in Sol Major, Courante in Re major si Bourée 1 si 2 in Do major – in interpretarea violoncelistului Stefan Cazacu.

A doua parte a conferintei a fost deschisa de profesorul Sorin Alexandrescu, care a prezentat ideea unui „model Ana Blandiana” in cultura romana, in opozitie cu ideea de „fenomen scriitoricesc” (precum fenomenul Nichita Stanescu, de exemplu). Un astfel de fenomen, care se refera adesea la exemple majore de originalitate si de energie debordanta in creatie, nu poate fi imitat; nu poti sa scrii cum a scris altul, pentru ca exista riscul sa devii ridicol. In schimb, modelul poate fi imitat, poate fi urmat, iar Ana Blandiana este tocmai un astfel de model, pentru ca a reusit sa gaseasca un mod specific, un fel de „loc geometric”. Ea nu s-a situat nici printre scriitorii romani care, pentru a fi publicati, acceptau anumite compromisuri, nici printre cei care nu acceptau nimic si plecau in strainatate, nici printre cei care nici nu au incercat sa scrie, pentru ca nu credeau, nu voiau sau nu se putea sa fie publicati: „Ana Blandiana a ramas in tara, a scris ce a vrut si a publicat ce a scris.”

Dupa un scurt dialog intre Sorin Alexandrescu si Ana Blandiana, publicul a fost invitat sa ia parte la discutii, cu intrebari si comentarii. Subiectele atinse in cadrul ultimei parti a conferintei au vizat in special rolul intelectualilor umanisti de a salva masele prin cultura si rolul pe care intelectualii il joaca in societatea romana actuala. Intrebata fiind ce anume si-ar dori sa schimbe acum, in 2011, ceva din ce s-a intamplat dupa ’89, Ana Blandiana a declarat ca, atunci, la revolutie, ar fi votat legea lustratiei, iar acum ar sustine-o pe Monica Macovei „sa-si impuna valorile morale pentru a schimba valorile juridice ale tarii, pentru a scoate din functiune retelele apartinand vechilor structuri de putere (...), transformate in retele de putere capitalista care blocheaza totul.”

In incheiere, Ana Blandiana a citit pentru public trei poeme din cel mai recent volum al sau, Patria mea A4: poeme noi, si a acordat autografe.

Urmatoarea conferinta din seria „Cultura bate criza” va avea loc pe data de 30 martie, invitat fiind Andrei Ujica, regizorul cunoscutei „Autobiografii a lui Nicolae Ceausescu”.

Despre proiect

Seria de conferinte „Cultura bate criza” propune publicului "oameni si idei-forta". “«Cultura bate criza» este un spatiu al reflectiei despre lume, despre noi insine si despre valori autentice; echidistant fata de grupurile de putere, fara politizari si vedetisme, nici acuzatii ori victimizari inutile”, sustine Sorin Alexandrescu.

Acest proiect este realizat gratie colaborarii dintre Centrul de Excelenta in Studiul Imaginii (CESI) de la Universitatea din Bucuresti si Biblioteca Centrala Universitara „Carol I” din Bucuresti (BCU), ca si a sustinerii de catre partenerii media „Observator Cultural”, „Scena.ro”, „Dilema Veche” „LiterNet.ro”, „Metropotam.ro”, „Radio Romania Cultural”, „24 FUN”, „Calendar Evenimente”, „Infocarte.ro” si Universitatea din Bucuresti.