Cu jovialitatea-i debordanta, presarata cu hohote de ras pornite din adancuri, Carmen Stanescu povesteste despre inceputuri, despre ce a insemnat viata in doi impartita intre casa ºi scena de teatru, despre pasiunea cu care fiecare dintre ei si-a îndeplinit crezul artistic, despre bucurii si greutaþi, regrete ºi impliniri. Si mai ales despre teatru.

       S-a nascut sa devina actriþa. A simtit o atractie deosebita catre teatru inca de la varsta de 6 ani. Atunci a vazut primul sau spectacol, „Vlaicu Voda”. A urmat cursurile Conservatorului Regal de Muzica si Arta Dramatica, promotia 1944-1948, si a debutat in rolul Ecaterinei Ivanovna, in spectacolul „Fratii Karamazov”, pe scena teatrului Nottara.

      Cariera sa numara 65 de ani de teatru in care, asa cum spunea Fanus Neagu, „a umplut legenda cu legenda”:  sute de roluri pe scena teatrului, roluri in filme ca „Doi vecini”, „Telegrame”, „Badaranii”, „Fratii Jderi” sau „Muschetarul roman", dar si nenumarate aparitii la Televiziunea Romana, in arhiva careia se pastreaza si astazi fragmente de istorie culturala.

        Si pentru ca destinul i-a harazit fericirea, atat pe scena, cat si in viata, a avut norocul sa-si gaseasca… sufletul pereche. S-au cunoscut pe scena, când Damian inlocuia într-un rol principal un alt actor din piesa in care ea era eroinã. Spectacolul a fost un succes, iar cei doi au ramas impreuna. S-au casatorit civil trei ani mai tarziu, iar peste alþi cativa si-au unit destinele in fata lui Dumnezeu, la Sinaia.

      Cine e el în ochii ei? „Norocul meu! Am avut parte de un om inteligent, plin de haz, care mi-a incurajat firea copilãroasa, m-a iubit ca pe un copil si asa a avut nevoie de mine in viata lui – asa cum sunt eu. Iar eu am avut nevoie de o minte ca a lui, sclipitoare, care a imbogatit si completat viata mea de copil nebun”, marturiseste actrita.

        Au interpretat sute de roluri, dand viata unor personaje celebre, au impartit scena de nenumarate ori, si dincolo de toate, in 50 de ani de casatorie, au inteles ca in viata exista fericire, atata timp cat respectul, dragostea si admiratia reprezinta piatra de temelie a oricarei relatii.