Ce fel de erori pot surveni in timpul folosirii unor instrumente de masura?
Atunci cand folosesc instrumente de masura, specialistii din domeniile tehnice si industriale vor sa obtina valori exacte, pentru a sti cu certitudine in ce situatie se afla si sa ia masuri in consecinta. Cu toate acestea, in calcule pot interveni erori de natura diversa, care sa perturbe rezultatul final si mai mult sa ii incurce pe meseriasi decat sa ii ajute. In acest articol, vom vorbi despre erorile de masurare si cum pot fi acestea evitate.
In limbaj comun, eroare inseamna "greseala", insa in domeniul tehnic aceasta este definita drept diferenta dintre valoarea afisata de anumite instrumente de masura si valoarea reala a respectivei marimi. Iata in continuare care sunt principalii factori care pot determina aparitia erorilor:
- factorul uman, prin deficitul de atentie, lipsa acuitatii vizuale, viteza de reactie scazuta in interpretarea rezultatelor, lipsa de experienta in domeniu;
- mediul exterior, prin temperatura, vibratii, presiune, slaba iluminare a locului unde se desfasoara masurarea;
- instrumentele de masura, prin imperfectiunile de constructie (fie provenite din fabrica, fie prin uzura elementelor componente din cauza utilizarii intense).
Dupa modul de exprimare, exista urmatoarele tipuri de erori ale instrumentelor de masura:
- eroarea absoluta, care consta in diferenta dintre indicatia unor instrumente de masura si valoarea adevarata a marimii respective; aceasta eroare se exprima in aceeasi unitate de masura precum marimea masurata si poate fi pozitiva sau negativa;
- eroarea absoluta cu semn schimbat se mai numeste si corectie si se adauga la rezultatul obtinut de instrumente de masura pentru a obtine valoarea reala;
- eroarea relativa este raportul dintre eroarea absoluta si valoarea adevarata, nu are unitate de masura si, cu cat este mai redusa, cu atat masuratoarea este mai exacta.
Ce sunt erorile sistematice ale instrumentelor de masura?
In functie de cauzele aparitiei si modul de manifestare, exista erori sistematice (de justete), obiective, de aparat, de metoda, produse de factori externi, subiective (de operator), intamplatoare si grosolane. In continuare, ne vom concentra pe erorile sistematice.
Asa cum le spune si denumirea, acestea apar de fiecare data cand se efectueaza o masuratoare si au o valoare determinata, fie constanta, fie variabila. In aceasta categorie intra, spre exemplu, eroarea datorata temperaturii, care se poate calcula in functie de coeficientii de dilatare a mijlocului de masurare, respectiv a piesei. Erorile sistematice constante isi pastreaza neschimbate marimea si semnul in timpul masurarii, pe cand cele variabile cresc sau se micsoreaza continuu.
Erorile sistematice ale instrumentelor de masura se mai numesc si de justete (gradul de abatere a unui mijloc de masurare fata de etalon). Pentru calculul acestora, este necesara o singura masuratoare.
In cazul dispozitivelor analogice, eroarea care apare la masurare provine din eroarea instrumentala (din cauza constructiei aparatului), din cauza factorilor de mediu sau a citirii gresite de catre operator. Eroarea absoluta tolerata maxima se calculeaza prin inmultirea indicelui clasei de exactitate cu limita superioara a intervalului de masurare, totul impartit la 100 (semnul fiind plus sau minus, in functie de caz).