invitatie vernisaj expozitie de pictura vineri 24 septembrie ora 18 in ceainaria Teatrului Act
Sala de Lectură, Ceainăria Teatrul ACT
Calea Victoriei, nr. 126, etaj 2, Bucuresti
Deschis zilnic între 15:00 şi 23:00
Tel. 021 312 0042/ 0724 360 755
contact@saladelectura-act.ro
www.saladelectura-act.ro
Invitaţie la Vernisaj “Once I had a dream and this is it”
Sala de Lectură, Ceainăria Teatrului ACT cu sprijinul Fundaţiei Ileana Mustaţă organizează în perioada 15 septembrie – 14 octombrie 2010, expoziţia personală de pictură “Once I had a dream and this is it” de Laura L. Mihalca.
Vernisajul are loc pe 24 septembrie 2010 de la ora 18:00 la Sala de Lectură, Calea Victoriei 126, etaj 2, Bucuresti.
Invitaţi vor fi criticul de artă, prof. Bogdan Luchian Panţu şi prof. Ileana Mustaţă. Atmosfera va fi întreţinută pe ritmuri musicale de Andrei Petrescu (Pistol cu capse) & Mihaela Velea – dj set.
“Once I had a dream and this is it” expoziţia de pictură în ulei a Laurei L. Mihalca cuprinde o parte din lucrările sale care dintr-un proiect mai amplu, ce are ca scop îmbinarea poeziei şi a picturii. Laura L. Mihalca, în present studentă la Universitatea Naţională de arte, Bucureşti, secţia Istoria şi Teoria Artei, ne descrie în câteva cuvinte demersul său artistic.
“Astfel, pentru unele lucrări ce ţin de artele plastice am pornit de la poemele mele, ca tema-sursă, iar în cazul altora, poemele au succedat tabloul.
Atât în cazul scrierilor, cât şi în cazul picturilor, doresc să surprind momentul, acel ukiyo-e al timpurilor noastre. Este vorba de fapt de rememorare. Viaţa înseamnă, cel puţin pentru mine, o serie de momente pe care le traim şi le adunăm de-a lungul timpului. Anumite lucruri ne impresionează, altele ne schimbă complet. Ceva ne enervează, ceva ne place: un gust, un parfum, un peisaj, o zi, o noapte, o persoană. Dincolo de tot ce trăim în ritmul trepidant al fiecărei zile, rămân amintirile. Ce ne amintim? Doar acele lucruri care au creat o impresie puternică, fie ea pozitivă sau negativă.
Închidem ochii şi rememorăm ce am trăit. Ne aducem aminte de apusuri şi răsărituri petrecute pe malul mării, de ceaţa care cuprinde vârfurile munţilor, de o cafea aburindă, într-o dimineaţă de toamnă, de un vis abstract, de clădirile oraşelor care privite global se reduc la geometrii simple.
Sunt senzaţii cu care rămânem, poate şi dincolo de conturul acestei vieţi mai mult sau mai puţin pre-stabilite.”