Conform Agenþiei Europene pentru Securitate ºi Sãnãtate în Muncã, orice persoanã, din orice tip de organizaþie poate fi victimã a hãrþuirii psihologice la locul de muncã. O anchetã efectuatã la nivelul Uniunii Europene, a arãtat cã 9 % din angajaþii din U.E., respectiv 12 milioane de persoane, au afirmat cã au fost supuºi hãrþuirii morale  la locul de muncã.  Aceste date corespund anului 2001, dar se pare cã, în contextul socio-economic actual, procentul persoanelor care suferã în urma acþiunilor de hãrþuire pshihologicã este mult mai mare. Criza economicã, teama de a nu-ºi pierde locul de muncã îi determinã pe mulþi sã nu ia atitudine. Pe termen lung, o asemenea abordare a problemei nu poate duce decât la amplificarea consecinþelor produse de mobbing (scãderea stimei de sine, sentimente de autoculpabilizare, depresii, boli psihosomatice, insomnie, comportament  anormal, scãderea încrederii în sine ºi pierderea eficienþei în muncã, stress acut, stress posttraumatic).

 

În þara noastrã, Institutul de Cercetare a Calitãþii Vieþii desfãºoarã prima cercetare privind fenomenul de mobbing (hãrþuire moralã) din România. Cercetarea este parte integrantã a proiectului „Femeia conteazã!”, rezultatele obþinute urmeazã sã fie date publicitãþii în luna septembrie. Concomitent, va fi elaborat un Cod de Conduitã care va sta la baza acþiunilor de recunoaºtere ºi prevenire a cazurilor de hãrþuire psihologicã.

 

În absenþa unei legi specifice, funcþia îndeplinitã de un Cod de Conduitã este cu atât mai importantã cu cât poate avea un rol major în cazurile care ajung în justiþie. În cadrul legislaþiei specifice cu privire la prevenirea ºi combaterea formelor de discriminare, nu existã prevederi directe cu privire la fenomenul de mobbing, dar se regãsesc elemente indirecte, care s-ar încadra ca elemente incipiente ºi indirecte de adresare prin politicã publicã a problematicii mobbing-ului. Unul din instrumentele care vine în sprijinul angajaþilor ºi în cazurile de mobbing este Codul Muncii, prin Art. 6[1].

 

Principalele repere legislative româneºti sunt:

·         Legea nr. 202/2002, privind egalitatea de ºanse între femei ºi bãrbaþi, actualizatã ºi republicatã în 2007;

·         Ordonanþa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea ºi sancþionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile ºi completãrile ulterioare;

·         Codul Penal al României;

·         Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii (Articolul 6), cu modificãrile ºi completãrile ulterioare.

 

Pentru o protejare eficientã a angajaþilor, dar ºi a companiilor, prevederi ale Codului de Conduitã vor fi propuse spre includere în Contractul Colectiv de Muncã de la nivel Naþional.

 

Proiectul „Femeia conteazã!” este implementat pe o perioadã de 3 ani, fiind cofinanþat prin Programul Operaþional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013.










[1] Orice angajat care presteazã o muncã beneficiazã de condiþii de muncã adecvate activitãþii desfãºurate, de protecþie socialã, de securitate ºi sãnãtate în muncã, precum ºi de respectare a conºtinþei ºi demnitãþii sale, fãrã nicio discriminare (Art. 6, Codul Muncii)